Se spune ca doar windows-ul “crack”-uit sau “spart” (hihi, ferestre sparte) genereaza erori. Confirmarea faptului ca este doar un mit se regaseste in poza (sau poate si London Underground au luat Windows de pe DC++?).
Ceea ce ii impresioneaza pe Americani la alte popoare, intrucat ei nu au, este istoria mai veche putin. Cu aceasta istorie impresionanta am venit in contact la statia de metrou “Monument” (sau “Bank“). Aici se regaseste un turn imens, monument ridicat in memoria Marelui Incendiu din Londra (da, scriu special cu litere mari), ce a avut loc in anul 1666. Acest turn are 61m inaltime si a fost construit la 61m de locul unde a izbucnit incendiul. Pe scurt, intrucat accesul este permis inauntru, am urcat doar 311 scari (… aproape 20 etaje …) ca sa pot face cateva poze. Promit sa ma intorc totusi, pentru ca privelistea de sus este unica.
Dupa ce mi-am dat duhul pe scari, am decis sa vad totusi mai de aproape o parte din ceea ce se vedea de sus. Stiu insa ca, in cazul in care o sa vreau vreodata sa fac sport adevarat, o sa ma coste £2/zi doua urcari pe trepte (eh, plus £3 drumul dus-intors cu tubul) si se rezolva totul.
Nu am intalnit in viata mea o lume cu un gust mai prost in materie de imbracaminte. Ceea ce a pus capac a fost o domnisoara pe strada (din pacate, nu aveam aparatul foto la mine), ce avea o pereche extraordinara de pantofi luciosi verzi, o geanta roz excelenta, o fusta cam pana la o palma mai jos de genunchi, plina de pliuri si inegala (maro), precum si un puloveras galben deosebit de dragut.
Toate aceste articole vestimentare (ei, poate mai putin fusta, dar asta este doar gustul meu), luate separat, arata mai mult decat bine. Dar combinatia dintre ele este ceea ce a generat acest articol.
Iar pentru a va demonstra ca este vorba de un fenomen general (chiar nu se mai gandeste nimeni sa asorteze o geanta cu pantofii pe aici!), am prins o reclama dintr-un ziar:
Si cum toata lumea ma intreaba “Dar cum e vremea la Londra?”, m-am decis sa va spun povestea zilei londoneze:
Dimineata, chiar dinainte de rasaritul soarelui, strazile orasului sunt temeinic spalate. Insa aici nu se vad masini care sa stropeasca pe jos. Nu sunt necesare. Economie mare de carburant: vine direct ploaia si rezolva tot.
Pana ajungem in centru (pe la 9-10-11, depinde de chef), deja apuca sa se mai usuce pe jos. Si, conform ideeii “daca tot a plouat, sa mai ploo nitel”, se mai spala inca o data carosabilul.
Deja, pana seara se pot numara 4-5 ploi plus o tornada.
Ce credeti ca mi-au vazut ochii in dimineata asta, cand m-am trezit? EXACT!!! Un magazin de pietre funerare chiar vis-a-vis de intrarea in hotel. Este extraordinar de practic, nu credeti? Parca si vad o campanie publicitara: “Te cazezi la noi si primesti o piatra funerara a doua zi. Nu, nu e gratis, in schimb poate oricine s-o puna in roaba sa o aduca, deci ai cheltuieli reduse cu transportul.”
In alta ordine de idei, azi ne-am mutat intr-un final, in apartamentul nostru. Nu mai trebuie sa stau cu hainele (era sa scriu “toalele” dar m-am abtinut) impachetate in tasca, cu toate incarcatoarele in papornita. Mai jos vedeti o poza cu privelistea prin geamul nostru (langa poza cu piatra funerara din paragraful anterior)
